PROCEDURA DIVORTULUI LA INSTANTA DE JUDECATA
Atunci când soții nu sunt de acord să divorteze în fața notarului din cauza faptului că nu se înteleg asupra tuturor cererilor sau cu privire la custodia copiilor sau partaj sau unul dintre soți nu se poate prezenta la notar , cererea de divort se depune la instanța de judecată.
Instanţa competentă să soluționeze cererea de divorț este judecătoria din circumscripția ultimei locuințe comune a soților. Locuința comună nu trebuie să fie obligatoriu la adresa de domiciliu a soților cu care figurează în cartea de identitate.
În situația în care soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul.
Dacă nici reclamantul şi nici pârâtul nu au locuinţa în ţară, părţile pot conveni să introducă cererea de divorţ la orice judecătorie din România. În lipsa unui asemenea acord, cererea de divorţ este de competenţa Judecătoriei Sectorului 5 al municipiului Bucureşti.
În cererea de divorț se vor menționa și numele copiilor minori ai celor doi soţi ori adoptaţi de aceştia.
În situația în care nu există copii minori se va menționa și acest aspect.
O copie a certificatului de căsătorie şi, după caz, câte o copie a certificatelor de naştere ale copiilor minori se va anexa cererii de divorț.
La cerere părților, instanţa de divorţ se pronunţă şi cu privire la:
► exercitarea autorităţii părinteşti, contribuţia părinţilor la cheltuielile de creştere şi educare a copiilor ( pensie de întreșinere), locuinţa copilului şi dreptul părintelui de a avea legături personale cu acesta;
►numele soţilor după divorţ;
►locuinţa familiei;
►despăgubirea pretinsă pentru prejudiciile materiale sau morale suferite ca urmare a desfacerii căsătoriei;
►obligaţia de întreţinere sau prestaţia compensatorie între foştii soţi;
►încetarea regimului matrimonial şi, după caz, lichidarea comunităţii de bunuri şi partajul acestora.
►Când soţii au copii minori, născuţi înaintea sau în timpul căsătoriei ori adoptaţi, instanţa se va pronunţa asupra exercitării autorităţii părinteşti, precum şi asupra contribuţiei părinţilor la cheltuielile de creştere şi educare a copiilor, chiar dacă acest lucru nu a fost solicitat prin cererea de divorţ.
►De asemenea, instanţa se va pronunţa din oficiu şi asupra numelui pe care îl vor purta soţii după divorţ, potrivit prevederilor Codului civil.
Instanţa poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanţă preşedinţială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinţei copiilor minori, la obligaţia de întreţinere, la încasarea alocaţiei de stat pentru copii şi la folosirea locuinţei familiei. Măsurile provizorii se stabilesc până la soluționarea cererii de divorț.
Soţul pârât poate să formuleze şi el cerere de divorţ, cel mai târziu până la primul termen de judecată la care a fost citat în mod legal, pentru faptele petrecute înainte de această dată. Pentru faptele petrecute după această dată pârâtul va putea face cerere până la începerea dezbaterilor asupra fondului în cererea reclamantului.
Cererea pârâtului se va depune la aceeaşi instanţă şi se va judeca împreună cu cererea reclamantului.
Dacă reclamantul nu se prezintă personal, cererea se va respinge ca nesusținută. Părțile se vor înfăţişa în persoană, cu excepția cazurilor în care unul dintre soţi execută o pedeapsă privativă de libertate, este împiedicat de o boală gravă, este pus sub interdicţie judecătorească, are reşedinţa în străinătate sau se află într-o altă asemenea situaţie, care îl împiedică să se prezinte personal. în astfel de cazuri, cel în cauză se va putea înfăţişa prin avocat, mandatar sau, după caz, prin tutore ori curator.
Soţii se pot împăca în pe tot cursul judecăţii cererii de divorț.. În acest caz, instanţa va lua act de împăcare părților şi va dispune, prin hotărâre definitivă, închiderea dosaruluiș
Oricare dintre soţi va putea formula o cerere nouă pentru fapte petrecute după împăcare şi, în acest caz, se va putea folosi şi de faptele vechi.
Hotărârea prin care se pronunţă divorţul nu se va motiva, dacă ambele părţi solicită instanţei aceasta.
Taxa de timbru pentru la instanta de judecată este stabilită de art. 15 Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.80/2013, astfel :
• 200 lei pentru cererea de divorț întemeiată pe acordul soților, respectiv cererea unuia dintre soți sau a ambilor;
• 100 lei pentru cererea de divorț din culpă, în cazul în care se solicită desfacerea căsătoriei din culpa unuia dintre soți sau a ambilor soti;
• 100 lei pentru cererea de divorț pentru separarea în fapt a soților care a durat cel puțin 2 ani;
• 50 lei pentru cererea de divorț formulată de soțul a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei.
Probatoriul: in general, in procedura divorțului ca mijloace de proba se folosesc: înscrisuri (documente justificative, de exemplu certificate medicale, rețete medicale, scrisori medicale, corespondenta intre cei doi soți, facturi, chitanțe etc), interogatoriul soțului parat, proba testimoniala( cu martori, iar in procesele privind dreptul familiei pot veni ca martori si rudele, mai puțin copiii soților), proba audio ( de exemplu înregistrări dintre cei doi soți).
Cheltuieli privind divorțul pe cale judiciara: taxa de timbru, cheltuieli privind onorariul de avocat, daca alegeți sa va reprezinte un avocat, însă va puteți reprezenta si singur, asistenta juridica nefiind obligatorie.
By Avocat Gabriela Ursărescu