1. Aspecte introductive
Răspunderea penală reprezintă cea mai gravă formă a răspunderii juridice. Răspunderea penală îndeplinește atât o funcție preventivă ce urmărește preîntâmpinarea săvârșirii faptelor care intră sub incidența intervine sa și conștientizarea destinatarilor legii cu privire consecințele negative care decurg din săvârșirea faptei penale, cât și o funcție de reprimare, care intervine în ipoteza ineficacității funcției preventive și are scopul restabilirii ordinii sociale prin înlăturarea efectelor negative aduse valorilor sociale ocrotite prin norma încălcată.
Importanța valorilor sociale ocrotite prin legea penală atrage față de persoana condamnată pentru săvârșirea unei infracțiuni și anumite decăderi, incapacități și interdicții ale căror efecte se produc atât pe durata executării pedepsei (sau până la momentul la care aceasta se consideră executată), cât și ulterior acestui moment.
Antecedentele penale se înregistrează în cazierul judiciar, atrag starea de recidivă și constituie în același timp o sursă de neîncredere a societății față de persoana condamnatului.
Ne putem imagina numeroase ipoteze în care mențiunile din cazierul judiciar constituie un serios impediment în încercarea persoanei condamnate de a-și găsi un loc de muncă.
Decăderile, interdicțiile și incapacitățile care rezultă din condamnarea penală sunt însă limitate in timp, iar instrumentul juridic prin care se înlătură aceste consecințe negative ale condamnării îl reprezintă instituția reabilitării.
În funcție de felul pedepsei aplicate persoanei condamnate și de durata acesteia, distingem între reabilitare de drept și reabilitare judecătorească.
2. Condițiile reabilitării de drept
Reabilitarea de drept intervine în condițiile art. 165 Cod penal după trecerea unui anumit interval de tip și operează de drept, în virtutea legii, persoana condamnată nefiind obligată să parcurgă o anumită procedură specială pentru a obține reabilitarea de drept.
Astfel, la împlinirea termenelor prevăzute de lege, mențiunile privind pedeapsa aplicată condamnatului vor fi șterse din oficiu de autoritatea care ține evidența cazierului judiciar.
Condiții:
• persoana să fi fost condamnată la pedeapsa amenzii, la pedeapsa închisorii în regim de executare care să nu depășească 2 ani sau la pedeapsa închisorii a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere;
• pedeapsa să fi fost executată sau considerată ca executată;
• în decurs de 3 ani de la data executării pedepsei ori de la data când aceasta a fost considerată ca executată condamnatul să nu mai fi săvârșit o altă infracțiune;
3. Reabilitarea judecătorească
Dacă nu sunt îndeplinite condițiile reabilitării de drept, obținerea reabilitării judecătorești se realizează doar prin parcurgerea unei proceduri judiciare.
Condiții:
• persoana să fi fost condamnată la pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, în regim de executare;
• pedeapsa să fi fost executată sau considerată ca executată;
• să se fi împlinit termenele prevăzut de art. 166 alin. (1) Cod penal;
• pe durata termenelor prevăzute de art. 166 alin. (1) Cod penal persoana condamnată să nu fi săvârșit o altă infracțiune;
• persoana condamnată să fi achitat integral cheltuielile de judecată și să fi executat în integralitate obligațiile civile stabilite în sarcina sa prin hotărârea definitivă de condamnate, cu excepția cazului în care acesta dovedeşte că nu a avut posibilitatea să le îndeplinească sau când partea civilă a renunţat la despăgubiri;
Instanța competentă să soluționeze cererea de reabilitare judecătorească este instanța care a judecat în primă instanța cauza în care s-a dispus condamnarea pentru care se solicită reabilitarea sau instanța corespunzătoare în grad în a cărei circumscripţie domiciliază condamnatul sau în care a avut ultimul domiciliu, dacă la data introducerii cererii domiciliază în străinătate.
4. Efectele reabilitării
Reabilitarea înlătură orice incapacități, decăderi și interdicții care rezultă din condamnarea penală.
Astfel, mențiunile din cazierul judiciar al persoanei vor fi șterse, iar în caz de săvârșire a unei noi infracțiuni împotriva făptuitorului nu va fi reținută starea de recidivă postcondamnatorie.
Reabilitarea produce efecte doar pentru viitor și nu produce un restitutio in integrum prin repunerea persoanei în situația anterioară condamnării. Prin urmare, reabilitarea nu presupune dreptul persoanei condamnate de a fi reintegrat în funcția din care a fost înlăturat ca efect al condamnării și nici dreptul militarului de a fi reîncorporat în cadrele armatei.
by avocat Cătălin Lupașcu